Undeva, sunt fiecare el şi ea ce se adăpostesc în mine.
Undeva, există oameni Mari şi oameni muşte.
Undeva, delicioasă e numai carcasa, miezul se lasă spre deliciul amânărilor întârziate.
Undeva, se caută ceva ce nu există, un mare Mare adunat din mulţi Mici.
Undeva, e mereu un următor în aşteptare şi un fost în plină floare.
Undeva, movul nu e violet.
Undeva, fluturii încap în stomacul unui fluture.
Undeva, culorile inimii aşteaptă a fi aşternute pe papirusul sufletelor pereche negăsite.
Undeva, se pictează numai cu nuanţe, culorile extreme fiind prea inexpresive.
Undeva, imaturitatea se întâlneşte cu maturitate într-un neechilibru.
Undeva, se caută a se însemna poveşti cu zmei şi ei.
Undeva, tequilla e un amortizor uşor pentru amalgamul de sentimente.
Undeva, caimacul trecutului se înfiripă pe mustăţi, căci buzele lasă loc de trecere doar pentru deliciile celor ce o să vină.
Undeva, nu se mai crede în ''o să''.
Undeva, buzele se spetesc de neuzare.
Undeva, substanţa se sintetizează din substanţa altora şi sintetizează substanţă pentru alţii.
Undeva, se încearcă a se atinge un echilibru compensator neresimţit pentru extaz.
Undeva, se îngheaţă la cald şi e caniculă la frig.
Undeva, noaptea e făgaşul tuturor realităţor, iar ziua e un mic preludiu pentru visarea nocturnă.
Undeva, se caută rouă şi dimineţi însorite picurate cu zâmbete la vederea unui chip mereu lângă.
Undeva, se filtrează fiecare stare şi sunet.
Undeva, sunetele tăcerii rupte de tamburi de fier cu rezonantă sunt zgomotele plăcerii.
Undeva, e în curs de fabricare o gumă pentru trecut şi o umbrelă pentru viitor.
Undeva, ticul nu se poate ticăi fără tac şi nici tacul fără tic.
Undeva, nu mai e loc de aşteptări, căci ceasul a început numărătoarea.
Undeva, se visează portrete nichelate în sunete.
undeva, poveştile au loc de trecere,
undeva, se lasă loc de un etc.
undeva, nu există timp de bariere,
Undeva,
e nicăieri,
şi totuşi,
undeva,
e în inima mea.
