Tipic

Poate nu sunt una care sa te faca sa iti doresti sa fii langa ea, sau macar cu care "sa incerci". Nu sunt una cu care poti avea usor o relatie. Ma indepartez si de saruturile persoanelor care imi plac cu adevarat, am facut'o mereu doar sa vad daca, chiar ma vor cu adevarat in viata lor. Nu am ales niciodata o persoana care a renuntat din prima, Poate nu sunt fata aia "normala" de care te indragostesti la prima vedere. Am inchis usi, doar din cauza unui cuvant care mie imi suna "altfel", am stricat telefoane, relatii cu cei din jur, atunci cand cuvintele ma raneau.M-am inchis in mine atunci cand tipau ca sunt "copila", Am spus lucruri dulci noaptea si ingrozitoare ziua. Am imbratisat pe aia care mi-au spus " nu te mai vreau", am ramas aici chiar daca am spus de multe ori" nu mai pot." Nu sunt una din alea care orice barbat ar vrea sa aibe langa el. Imi place sa ascund ce sunt cu adevarat, imi place sa fiuu descoperita cu timpul de cei ce chiar isi doresc asta.Ascund unele lucruri doar pentru a nu-i rani pe cei din jur, dar la ce bun daca tot eu am de suferit?! Nu stiu acest raspuns inca este in cautare...

Teamă

Cum ar fi dacă de data asta mi-aş asculta inima? Fără reţineri, fără raţiune, fără sfaturi.. Doar să o urmez oarbă ştiind că pot pica în prăpastia iluziilor sfâşiate oricând. Dar mi-e teamă.. Teamă de speranţe pierdute, de inimi frânte, teamă că dimineaţa va veni şi îmi va spulbera visele.. Mi-e teamă să îmi ascult inima fiindcă nu ştiu unde mă va duce şi nu ştiu dacă o voi recupera întreagă.

Ciudatenii

Uneori esti prostut, esti un ciudat si un copil. Nu te inteleg si te critic.
Dar apoi ma gandesc ca si eu sunt la fel. Sunt ciudata prin felul in care te iubesc si prin felul cum o arat. Sunt un copil rasfatat care obtine mereu ce-si doreste.
Suntem diferiti, dar extrem de asemanatori. Radem la aceleasi glume, ne plac aceleasi lucruri. Eu sunt mai visatoare, tu mai naiv. Apoi sunt matura si tu mai copil. Ne contrazicem, ne certam, ne tachinam, dar pana la urma ajungem la acelasi numitor. Cand sunt suparata, faci tot ce iti sta in putinta sa-mi schimbi starea, desi, facand asta, devii putin caraghios. Dar o faci oricum. 
Ma privesti cand dorm, cand plang, cand rad nebuneste, cand sunt mofturoasa si intoarsa pe dos. Ma privesti in tacere cum te cert, cum iti reprosez si te acuz. Ma privesti cu iubire, cu intelegere.
Ma asculti, ma intelegi, ma sfatuiesti, imi spui ca esti mandru de mine si ca ma vrei alaturi pentru totdeauna. Asa, ciudata cum sunt eu.
Ma iubesti. Nu stiu exact cum ai ajuns sa faci asta, dar o faci. In cel mai frumos si sincer mod. Iar eu iti multumesc pentru asta.
Si eu te iubesc. In cel mai ciudat mod posibil. Al meu. Dar te iubesc! Mereu. Si cand te cert si cand te sarut si cand ma pierd in bratele tale si cand iti intorc spatele daca ma supar. Te iubesc! Nu simplu, ci cat se poate de complicat!

Chestii

              

1. Sinceritatea -  paradoxal , sinceritatea ta nu se verifică prin tine, ci prin celălalt. Eşti considerat sincer numai atunci când spui ceea ce vrea şi ceea ce aşteaptă celălalt de la tine să spui.
 
2. Respectul - poartă-te cu ceilalţi aşa cum vrei să se poarte ei cu tine , respectându-i pe ceilalţi te respecţi pe tine , primeşte  şi dă mai departe şi poate chiar funcţionează.

3. Ascultarea - nu putem trăi într-o lume în care existăm doar noi, deşi unii se încăpăţânează să creadă asta , deasemenea înseamnă să acceptăm că altcineva poate vedea lucrurile altfel decât noi şi să respectăm acest lucru.

4. Onestitatea - această calitate morală funcţionează ca un far , luminând  atât calităţile şi defectele noastre cât şi dimensiunile nebănuite ale faptelor noastre.

5. Moralitatea - trebuie să fii sigur de ceea ce se aşteaptă de la tine, iar dacă ai nelămuriri nu întârzia să le clarifici în acest sens, tocmai pentru a nu înşela aşteptările nimănui .

6. Identitatea - indiferent de trecut sau cultură, e cert că toţi avem un nume, după care ne identificăm şi pe care-l purtăm de-a lungul vieţii noastre . Avem o identitate , măcar atât !

7. Disciplina - poate fi un alt nivel social şi real al luptei dintre bine şi rău , poate fi renunţare , o jertfă ce nu înjoseşte pe nimeni .

8. Încrederea -timpul petrecut împreună şi întâmplări care intervin în viaţa fiecăruia determină creşterea sau scăderea încrederii în celălalt.M-am întrebat adeseori ce faci când aşteptările sunt înşelate de nenumărate ori, acorzi în continuare încredere sau devii mai precaut ? cum e mai bine ?

9. Nonşalanţa - Dostoevski spunea că dragostea îi face pe oameni să se simtă egali. Cred că asta interesează pe oricare din noi . Eu am învăţat că ceilalţi reacţionează când le vorbeşti despre ei şi mai ales la cum le vorbeşti .

10. Calmul - lucrurile nespuse  şi cele plăcute şi cele mai puţin plăcute , se adună în sufletul nostru şi asta ne tensionează. Asemenea conflicte interioare îşi găsesc supape de evacuare cînd ne aşteptăm mai puţin şi iau formă unor manifestări diverse , calmul este distanţa între acumulare şi refulare .

Prietenia .

Prietenia este un cuvânt şi un sentiment complex . Sunt multe concepte despre asta! Pe un prieten îl accepţi cu defectele şi calităţile pe care le are şi este normal să ofere reciproca . Un prieten adevărat , nu se arată doar la bine , ci te susţine , mai ales , când îţi este rău . Va ştii ce trebuie să spună pentru a te face să te simţi mai bine , te va susţine din umbră când e nevoie . Prietenul e cel căruia îi place să te vadă , care este dispus să-ţi ierte slăbiciunile şi să le ascundă de ochii altora, te tratează cu menajamente când eşti absent, şi cu francheţe când eşti prezent . Prietenia sinceră presupune ca cineva să ia parte la soarta celuilalt cu căldură , în mod curat şi obiectiv fără nici un interes , şi aceasta presupune o identificare desăvârşită între cei doi prieteni . Prietenia presupune cel puţin două suflete . O prietenie adevărată trece de interesul material . Prietenul este acela care gândeşte pentru ţine ca pentru el însuşi şi care este capabil să te ajute să înţelegi că uneori greşeşti pentru că prietenul care eşti tu să se schimbe . O prietenie este ca un carusel în care cei doi se ţin de mână , împreună coboară , împreună urcă . Prietenia , fie ea chiar şi virtuală , aduce în inima noastră , o atingere caldă şi plină de emoţia binecuvântată a gândului că exişti , că poate cuiva îi lipseşti şi mai ales că poate cuiva îi eşti necesar , fie doar şi prin gândul curat sosit ca un simplu mesaj prin care-ţi transmite că este acolo !

Toamna ..

Azi noapte am dormit cu fereastra închisă, ceea ce înseamnă că vara s-a cam dus.
 Frunzele s-au îngălbenit şi-au început să cadă de mult, însă aerul cald şi lipsa ploilor, au prelungit senzaţia verii până astăzi. Azi e mai răcoare, e vânt, e soare şi mireasma de frunze uscate, peste tot.
E ciudat că-mi place toamna?
De când sunt însă, am adorat toamna,şi primăvara puţin şi vara ,dar zilele erau prea lungi, nopțile prea scurte, nasturii prea mulți la cămășă în fiecare dimineață.
Fiecare are farmecul său, mă bucur de fiecare început sau sfârşit de anotimp, mă bucur de primele ploi de toamnă la fel de mult ca de primele raze ale primăverii.
Şi acum, gata, aş vrea să mai dorm puţin, m-am trezit inuman de devreme azi, la ora 5.50 am… Deşi într-un mod extrem de plăcut, e totuşi prea devreme…
A venit toamna și nu vreau să-mi acopăr sufletul cu nimic! Tu?

Timpul trece

Timpul trece. Nu a îngheţat. Nu a stat pe loc. A mai trecut un an. Privesc în urmă şi-mi amintesc cu nostalgie clipele fericite prin care am trecut. Îmi amintesc cu lacrimi pe obraji de perioadele care m-au maturizat. Uneori, aş fi vrut să rămân copil pentru totdeauna. Poate aşa, nu aş mai fi aflat ipocrizia care este în jur. Minciuna şi falsitatea care mă pândeşte pe după colţ. Poate nu aş mai fi ştiut ce înseamnă să lupţi pentu ceva, ce înseamnă să fii responsabil… Mă şi imaginez într-o rochiţă cu floricele, pe banca unui parc, savurând o îngheţată delicioasă. Dar… privesc mai atentă şi realizez că rochiţa cu floricele s-a transormat într-una neagră, clasică şi îngheţata din mână s-a….topit. Dar nu regret. Sunt conştientă de anii ce îi am în urmă. Pe care i-am lăsat. Dar… nu sunt conştientă de anii care îmi stau în faţă. Oare, acest an îl voi trece? Oare va mai fi un an de îndurare peste mine? Câte persoane am făcut fericite în acest an? Ce realizări am în acest an? Câte lecţii am învăţat şi câte greşeli mi-am acoperit? Nu mă simt mare. Nu simt povara încă a unui an pe umerii mei. Dar oare…anul viitor ce voi spune?

E doar o zi.

Azi e o zi oarecare in care simt nevoia sa vorbesc cu cineva dar pur si simplu nu am cu cine. :). Nimeni nu poate sa stea sa ma asculte si pe mine, sa-mi dea un sfat. Traim intr-o lume contra timp. Voi incepe prin ami descrie starea pe care o am. E o stare atat de greu de explicat , o stare pe care nimeni nu o va intelege. Ma simt atat de singura, atat de ne iubita, fara nici un scop. As dori sa stau sa vorbesc cu cineva despre fratemiu.. despre nevoia pe care o am de el in aceste momente..de cat de dor imi este de el. Am nevoie de el mai mult ca orice. Am nevoie sa ma simt protejata.. iubita..:(, dar nu prea are cine sa faca aceste lucruri. Singurul lucru pe care mil doresc e sa imi mai pot petrece ceva timp cu fratele meu. Sa il strang la pieptul meu si sa ii sp ca il iubesc si ca imi lipseste. Dar stiu ca aces lucru nu este posibil . Visez la lucruri inposibile ,care candva vor deveni posibile, si acel candva ca fi pe lumea cealalta. :). Cam atat pot sa spun deocamdata. Voi reveni..