E doar o zi.

Azi e o zi oarecare in care simt nevoia sa vorbesc cu cineva dar pur si simplu nu am cu cine. :). Nimeni nu poate sa stea sa ma asculte si pe mine, sa-mi dea un sfat. Traim intr-o lume contra timp. Voi incepe prin ami descrie starea pe care o am. E o stare atat de greu de explicat , o stare pe care nimeni nu o va intelege. Ma simt atat de singura, atat de ne iubita, fara nici un scop. As dori sa stau sa vorbesc cu cineva despre fratemiu.. despre nevoia pe care o am de el in aceste momente..de cat de dor imi este de el. Am nevoie de el mai mult ca orice. Am nevoie sa ma simt protejata.. iubita..:(, dar nu prea are cine sa faca aceste lucruri. Singurul lucru pe care mil doresc e sa imi mai pot petrece ceva timp cu fratele meu. Sa il strang la pieptul meu si sa ii sp ca il iubesc si ca imi lipseste. Dar stiu ca aces lucru nu este posibil . Visez la lucruri inposibile ,care candva vor deveni posibile, si acel candva ca fi pe lumea cealalta. :). Cam atat pot sa spun deocamdata. Voi reveni..