Tu cum spui "Te iubesc"?!

Cu totii auzim astazi mai mereu si peste tot "Te iubesc", "Te iubesc""Te iubesc", ... Cateodata este spus monoton, alteori in graba si stins sau poate sec,alteori este spus din obligatie sau din obisnuinta sau pentru simplu fapt ,,de a fi in rand cu lumea ", dar de cele mai multe ori e spus ca raspuns la "Te iubesc!" -ul celui de langa ...Acest ,,te iubesc " doare mai tare decat lipsa acestuia.
Adevaratul "Te iubesc" ar trebui sa fie compus din respect , caci respectul inseamna sinceritate si incredere ; prietenie caci, prietenia presupune sa stii sa-l asculti pe cel de langa tine, sa fii alaturi de el, sa stii cum sa-l asculti si sa-l intelegi si chiar sa il ajuti cum poti; admiratie , sa fii mandru si fericit de persoana de langa tine , de alegerile ei si de comportamentul ei,sa o feliciti pentru reusitele ei si sa o incurajezi pentru urmatoarea reusita ; bucurie , sa fii bucuros tot timpul cand te intalnesti cu persoana draga , sa fii implinit si fericit ca ai reusit sa fii sau ca esti cu persoana pe care o iubesti; libertate caci intelegerea si respectul necesita libertatea de ati spune opinia , dorintele , visele... Asta inseamna: Te iubesc ! :)
Cine se mai gandeste cu adevarat la toate acestea? Cine se mai gandeste ca nu totul se bazeaza pe un ,,te iubesc" spus la repezeala,ci la sentimente adevarate, la grija, bucurie ,ajutor si respect reciproc, la momente simple,dar totusi petrecute impreuna...
Cine se mai gandeste ca ,de fapt, totul trebuie sa porneasca din inima si ca iubirea este bucurie?

O zi de ianuarie

Sa incep cu acele cuvinte magice " vai e o dimineata de ianuarie superba, ma simt exceptional de bine, e vacanta si fac ce vreu si alte povesti?!", dar nu pot pentru ca in sufletul meu e altceva. E o liniste de parca ar fi toamna, cu un covor trist dar nu de frunze ci de singuratate, cu un fosnet dar nu de uscatimea naturii ci de un dor pentru anumite persoane. In aceasta dimineata m-am trezit mai singura ca niciodata, cu un dor din ce in ce mai mare pentru cei care au plecat cu voie sau fara voie din viata mea , cu o tristete pe chip ca am ranit pe o persoana care nu merita asta , cu un regret pentru tot ce am facut si am spus gresit fata de anumite persoane. E o zi ciudata in viata mea.. si nu stiu de ce.. doar pentru simplu fapt ca mie dor sa fiu stransa in brate , sa fiu iubita, sa fiu protejata, sa mi se spuna ca va fi bine, sa imi dea forta?! Poate! Si da, imi este dor de toate acestea , imi mai este dor si de fratele protector pe care l-am pierdut si ii duc lipsa, imi este dor de tot. Ma amagesc singura ca va fi bine, ca voi depasi astea, ca sunt puternica, dar cateodata nu mai pot, am nevoie si de un suflet langa mine care sa ma ia de mana si sa treaca alaturi de mine peste orice. Dar dupa cum se pare nu am eu acest noroc. AM FOST INTOTDEAUNA O GHINIONISTA ! (urac acest lucru). As prefera sa spun ca aceasta stare e din cauza vremii de afara, dar nu pot. Acum prefer sa merg in pat sa mai meditez... Tot ce mai pot spune este : "E o zi de ianuarie" !

Tipic

Poate nu sunt una care sa te faca sa iti doresti sa fii langa ea, sau macar cu care "sa incerci". Nu sunt una cu care poti avea usor o relatie. Ma indepartez si de saruturile persoanelor care imi plac cu adevarat, am facut'o mereu doar sa vad daca, chiar ma vor cu adevarat in viata lor. Nu am ales niciodata o persoana care a renuntat din prima, Poate nu sunt fata aia "normala" de care te indragostesti la prima vedere. Am inchis usi, doar din cauza unui cuvant care mie imi suna "altfel", am stricat telefoane, relatii cu cei din jur, atunci cand cuvintele ma raneau.M-am inchis in mine atunci cand tipau ca sunt "copila", Am spus lucruri dulci noaptea si ingrozitoare ziua. Am imbratisat pe aia care mi-au spus " nu te mai vreau", am ramas aici chiar daca am spus de multe ori" nu mai pot." Nu sunt una din alea care orice barbat ar vrea sa aibe langa el. Imi place sa ascund ce sunt cu adevarat, imi place sa fiuu descoperita cu timpul de cei ce chiar isi doresc asta.Ascund unele lucruri doar pentru a nu-i rani pe cei din jur, dar la ce bun daca tot eu am de suferit?! Nu stiu acest raspuns inca este in cautare...

Teamă

Cum ar fi dacă de data asta mi-aş asculta inima? Fără reţineri, fără raţiune, fără sfaturi.. Doar să o urmez oarbă ştiind că pot pica în prăpastia iluziilor sfâşiate oricând. Dar mi-e teamă.. Teamă de speranţe pierdute, de inimi frânte, teamă că dimineaţa va veni şi îmi va spulbera visele.. Mi-e teamă să îmi ascult inima fiindcă nu ştiu unde mă va duce şi nu ştiu dacă o voi recupera întreagă.

Ciudatenii

Uneori esti prostut, esti un ciudat si un copil. Nu te inteleg si te critic.
Dar apoi ma gandesc ca si eu sunt la fel. Sunt ciudata prin felul in care te iubesc si prin felul cum o arat. Sunt un copil rasfatat care obtine mereu ce-si doreste.
Suntem diferiti, dar extrem de asemanatori. Radem la aceleasi glume, ne plac aceleasi lucruri. Eu sunt mai visatoare, tu mai naiv. Apoi sunt matura si tu mai copil. Ne contrazicem, ne certam, ne tachinam, dar pana la urma ajungem la acelasi numitor. Cand sunt suparata, faci tot ce iti sta in putinta sa-mi schimbi starea, desi, facand asta, devii putin caraghios. Dar o faci oricum. 
Ma privesti cand dorm, cand plang, cand rad nebuneste, cand sunt mofturoasa si intoarsa pe dos. Ma privesti in tacere cum te cert, cum iti reprosez si te acuz. Ma privesti cu iubire, cu intelegere.
Ma asculti, ma intelegi, ma sfatuiesti, imi spui ca esti mandru de mine si ca ma vrei alaturi pentru totdeauna. Asa, ciudata cum sunt eu.
Ma iubesti. Nu stiu exact cum ai ajuns sa faci asta, dar o faci. In cel mai frumos si sincer mod. Iar eu iti multumesc pentru asta.
Si eu te iubesc. In cel mai ciudat mod posibil. Al meu. Dar te iubesc! Mereu. Si cand te cert si cand te sarut si cand ma pierd in bratele tale si cand iti intorc spatele daca ma supar. Te iubesc! Nu simplu, ci cat se poate de complicat!

Chestii

              

1. Sinceritatea -  paradoxal , sinceritatea ta nu se verifică prin tine, ci prin celălalt. Eşti considerat sincer numai atunci când spui ceea ce vrea şi ceea ce aşteaptă celălalt de la tine să spui.
 
2. Respectul - poartă-te cu ceilalţi aşa cum vrei să se poarte ei cu tine , respectându-i pe ceilalţi te respecţi pe tine , primeşte  şi dă mai departe şi poate chiar funcţionează.

3. Ascultarea - nu putem trăi într-o lume în care existăm doar noi, deşi unii se încăpăţânează să creadă asta , deasemenea înseamnă să acceptăm că altcineva poate vedea lucrurile altfel decât noi şi să respectăm acest lucru.

4. Onestitatea - această calitate morală funcţionează ca un far , luminând  atât calităţile şi defectele noastre cât şi dimensiunile nebănuite ale faptelor noastre.

5. Moralitatea - trebuie să fii sigur de ceea ce se aşteaptă de la tine, iar dacă ai nelămuriri nu întârzia să le clarifici în acest sens, tocmai pentru a nu înşela aşteptările nimănui .

6. Identitatea - indiferent de trecut sau cultură, e cert că toţi avem un nume, după care ne identificăm şi pe care-l purtăm de-a lungul vieţii noastre . Avem o identitate , măcar atât !

7. Disciplina - poate fi un alt nivel social şi real al luptei dintre bine şi rău , poate fi renunţare , o jertfă ce nu înjoseşte pe nimeni .

8. Încrederea -timpul petrecut împreună şi întâmplări care intervin în viaţa fiecăruia determină creşterea sau scăderea încrederii în celălalt.M-am întrebat adeseori ce faci când aşteptările sunt înşelate de nenumărate ori, acorzi în continuare încredere sau devii mai precaut ? cum e mai bine ?

9. Nonşalanţa - Dostoevski spunea că dragostea îi face pe oameni să se simtă egali. Cred că asta interesează pe oricare din noi . Eu am învăţat că ceilalţi reacţionează când le vorbeşti despre ei şi mai ales la cum le vorbeşti .

10. Calmul - lucrurile nespuse  şi cele plăcute şi cele mai puţin plăcute , se adună în sufletul nostru şi asta ne tensionează. Asemenea conflicte interioare îşi găsesc supape de evacuare cînd ne aşteptăm mai puţin şi iau formă unor manifestări diverse , calmul este distanţa între acumulare şi refulare .

Prietenia .

Prietenia este un cuvânt şi un sentiment complex . Sunt multe concepte despre asta! Pe un prieten îl accepţi cu defectele şi calităţile pe care le are şi este normal să ofere reciproca . Un prieten adevărat , nu se arată doar la bine , ci te susţine , mai ales , când îţi este rău . Va ştii ce trebuie să spună pentru a te face să te simţi mai bine , te va susţine din umbră când e nevoie . Prietenul e cel căruia îi place să te vadă , care este dispus să-ţi ierte slăbiciunile şi să le ascundă de ochii altora, te tratează cu menajamente când eşti absent, şi cu francheţe când eşti prezent . Prietenia sinceră presupune ca cineva să ia parte la soarta celuilalt cu căldură , în mod curat şi obiectiv fără nici un interes , şi aceasta presupune o identificare desăvârşită între cei doi prieteni . Prietenia presupune cel puţin două suflete . O prietenie adevărată trece de interesul material . Prietenul este acela care gândeşte pentru ţine ca pentru el însuşi şi care este capabil să te ajute să înţelegi că uneori greşeşti pentru că prietenul care eşti tu să se schimbe . O prietenie este ca un carusel în care cei doi se ţin de mână , împreună coboară , împreună urcă . Prietenia , fie ea chiar şi virtuală , aduce în inima noastră , o atingere caldă şi plină de emoţia binecuvântată a gândului că exişti , că poate cuiva îi lipseşti şi mai ales că poate cuiva îi eşti necesar , fie doar şi prin gândul curat sosit ca un simplu mesaj prin care-ţi transmite că este acolo !