O zi de ianuarie

Sa incep cu acele cuvinte magice " vai e o dimineata de ianuarie superba, ma simt exceptional de bine, e vacanta si fac ce vreu si alte povesti?!", dar nu pot pentru ca in sufletul meu e altceva. E o liniste de parca ar fi toamna, cu un covor trist dar nu de frunze ci de singuratate, cu un fosnet dar nu de uscatimea naturii ci de un dor pentru anumite persoane. In aceasta dimineata m-am trezit mai singura ca niciodata, cu un dor din ce in ce mai mare pentru cei care au plecat cu voie sau fara voie din viata mea , cu o tristete pe chip ca am ranit pe o persoana care nu merita asta , cu un regret pentru tot ce am facut si am spus gresit fata de anumite persoane. E o zi ciudata in viata mea.. si nu stiu de ce.. doar pentru simplu fapt ca mie dor sa fiu stransa in brate , sa fiu iubita, sa fiu protejata, sa mi se spuna ca va fi bine, sa imi dea forta?! Poate! Si da, imi este dor de toate acestea , imi mai este dor si de fratele protector pe care l-am pierdut si ii duc lipsa, imi este dor de tot. Ma amagesc singura ca va fi bine, ca voi depasi astea, ca sunt puternica, dar cateodata nu mai pot, am nevoie si de un suflet langa mine care sa ma ia de mana si sa treaca alaturi de mine peste orice. Dar dupa cum se pare nu am eu acest noroc. AM FOST INTOTDEAUNA O GHINIONISTA ! (urac acest lucru). As prefera sa spun ca aceasta stare e din cauza vremii de afara, dar nu pot. Acum prefer sa merg in pat sa mai meditez... Tot ce mai pot spune este : "E o zi de ianuarie" !