Viata e ca un fulg de nea ,ne nastem si imediat murim.Viata e scurta si trebuie traita din plin,la fel cum a facut si Alex.El sa bucurat de fiecare moment din viata sa.Tot timpul zambea indiferent de situatie,dar boala cea cruda la rapus...nu a mai putut lupta...obosise dar totusi avea o mica speranta ca isi va reveni si ca va putea merge din nou la scoala ,va juca fotbal si ca se va bucura de viata impreuna cu noi familia lui.Dar nu a fost asa...in ultimile lui saptamani de viata el simtise ca nu mai poate face nimic dar noua nu nea sp nimica incerca sa ne faca sa credem ca ii este mai bine..dar avea unele momente cand o intreba p mama cu ce o sa il imbrace cand o sa moara ,daca o sa ii acopere capul etc.In el se ducea o lupta intre bine si rau ,dar pana la urma bine a triumfat ...incepu'se sa se linisteasca, nu il mai durea nimica doar ca ii parea rau ca el se va duce si pe noi ne va lasa singuri.............:-<
Deocamdata atata pot sa mai scriu ptc imi este foarte greu si tot odata si dor de el...chear daca au trecut 2 luni de atunci in sufletul meu e tot acea rana greu de vindecat..chear daca la exterior nu se vede....poate ca unii ma vad zambind ma vad glumind ma vad dansand asta nu inseamna ca am uitat de Alex ca am trecut peste ca deacum sunt aceeasi persoana ca inainte.NU!Nu voi mai fi niciodata cine am fost inainte ..viata a fost mult prea cruda si asta ma schimbat complet.
Te iubesc fratemiu si te voi pastra toata viata in inima!>:D<
:-<
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu